Ziua Mondială a Teatrului. Tatiana Cauni și educația prin teatru.

,,Adolescenții trebuie să știe că fără educație nu se poate. Ea este cea care modelează, hrănește mințile și sufletele lor ” – Tatiana Cauni – profesor MERITO

Azi, 27 martie, este Ziua Mondială a Teatrului. Tatiana Cauni este unul dintre cei 12 profesori Merito de anul trecut. Predă Limba și literatura română la Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” din Baia Mare.

Este dascălul care a sădit în sufletul multor generații dragostea pentru teatru și cea de lectură.

Proiectul MERITO a luat naștere în cadrul Summit-ului Romanian Business Leaders – Februarie 2015.

• Cum a început drumul dvs. înspre a deveni dascăl? V-ați gândit că veți ajunge profesor încă de când erați pe băncile Universității? Acesta a fost visul dvs?

Cred că mult mai repede am știut că o să mă fac profesor. În ultima oră de dirigenție din cls a XII-a de liceu, d-na dirigintă Maria Toma (Colegiul Național ”Mihai Eminescu”) ne-a rugat să scriem pe o foaie ce dorim să devenim ”Cînd vom fi mari”. Eu am scris că vreau să devin profesor, un profesor bun. La întâlnirea de 10 ani am râs de acest lucru. Se pare că am devenit profesor... nu știu dacă și bun 🙂

• Sunteți profesor Merito. Ce înseamnă să fii profesor Merito?

Când am fost sunată și întrebată dacă accept nominalizarea, nu mi-a venit să cred, nu reușeam să le spun celor din jurul meu ce mi se întâmplă, eram foarte emoționată. Primul gând a fost că cineva a crezut că tot ce am făcut 20 de ani a fost bun. Când am aflat că acest lucru l-au susținut foștii mei elevi, părinții lor și comunitatea din care fac parte, m-am gândit că poate am făcut bine că nu am renunțat la meseria mea. Au fost și momente în care am vrut să renunț, dar întotdeauna lucrurile se întâmplă atunci când trebuie, pentru că trebuie. Cred că așa a fost și cu acest premiu. Faptul că sunt Merito nu m-a schimbat ca persoană, din contra, sunt poate mai deschisă și mai dornică să fac lucrurile să meargă bine și pentru alții și cred, că în toate școlile unde am intrat și la toate Cafenelele Merito pe care le-am realizat am lăsat ceva din Merito și din sufletul meu. Dacă mie mi s-a întâmplat acest lucru fumos Merito... atunci să ”guste” fiecare din el.

• Care este rolul familiei în ascensiunea din viața profesională?

Norocul meu este că suntem doi profesori în familie și din această cauză înțelege toate lucruile pe care le fac, știe că a fi profesor pentru mine nu înseamnă doar ora de curs. Andra e o adolescentă minunată, de care sunt foarte mândră, e cel mai frumos dar primit și întotdeauna a apreciat munca mea cu adolescenții.

• Cum a fost prima zi la catedră?Ce vă amințiți din primul an de învățământ?

Prima mea zi de la catedră a fost la Colegiul Tehnic ”Anghel Saligny” într- o clasă cu 30 de băieți, cred că nu respiram foarte bine și am crezut că mă voi prăbuși înainte de a mă sprijini de catedră. Bineînțeles că m-au întâmpinat cu multă agitație băieții, însă am avut o sclipire de o clipă cât să-i liniștesc și să pornesc o conversație... în niciun caz despre română, ci despre fotbal 🙂 În acel an era Campionatul Mondial de Fotbal, așa că am comentat meciul de fotbal ce avusese loc cu o seară înainte și legătura a fost creată.

• Ați sădit în sufletul multor generații dragostea pentru teatru și cea de lectură. Conduceți o trupă de teatru , și anume trupa ,,Masca” din cadrul Liceului Teoretic ,,Emil Racoviță”. Cum a luat naștere ideea de a înființa această trupă?

Când am fost mică... așa cum spun toți copiii, am vrut să fiu actriță, apoi m-am gândit că să fii profesor trebuie să fii și actor și că pot să duc mai departe această pasiune pentru teatru printr-o trupă de teatru ...în școala mea. Din primul an de învățământ am pus în aplicare acest lucru, primul meu festival de teatru a fost ”I.L Caragiale” cu toate clasele din Colegiul Tehnic ”Anghel Saligny”, care au dorit să se înscrie. Acum, după 20 de ani, am o trupă ”Masca”, multe spectacole și 2 festivaluri ”Teatrul-un joc al ideilor” și ”Masca” de care sunt tare atașată.

• Ce vă motivează în meseria dvs?

E o meserie în care nu ai cum să te plictisești, niciodată nu știi îndeajuns de mult, ai de învățat, citești mereu, schimbi ceva ce nu mai merge, generațiile sunt altele, e o continuă provocare.

• Vă consider un profesor de succes cu o carieră împlinită. Cum percepeți dvs. acest lucru și care sunt sacrificiile care se ascund în spatele acestui fapt?

Mulțumesc frumos. Nu știu dacă sunt un profesor de succes, dar știu sigur că mai am multe de învățat și de descoperit în această meserie.

• Care este deviza după care vă conduceți în viață?

Orice lucru fac .. să-l fac din suflet.

• Ce vă face un dascăl bun?

Nu știu dacă într-adevăr sunt un dascăl bun, cum spuneți dvs, știu doar că sunt un profesor nonconformist, cu multă energie, cu mult optimism care își dorește adolescenți fericiți la orele lui, care să plece în pauze cu zâmbetul pe buze și să se întrebe cum va fi ora următoare de română. Și dacă va fi cazul să știe că sunt acolo pentru ei atunci când au nevoie.

• Privind sistemul de acum, pentru ce luptați? Care este viitorul elevilor care învață?

Poate că sunt o idealistă dar cred, sper, îmi doresc ca meseria de profesor să fie cea mai importantă pentru cei care ne conduc. Adolescenții trebuie să știe că fără educație nu se poate. Ea este cea care modelează, hrănește mințile și sufletele lor.

• Care este mesajul dvs. pentru tinerii valoroși ai acestei țări? Ce sfat le-ați da în a-și sădi o carieră?

Să fie autentici și să creadă în visurile lor. Indiferent ce carieră vor alege în viață sfatul meu este să o facă din pasiune și dăruire, pentru că altfel vor deveni adulți frustrați și nefericiți, iar ei trebuie să aibă grijă în primul rând de sufletul lor.

Alexandra GHIȚESCU