Oamenii străzii sunt cei mai vulnerabili dintre noi. Ei au nevoie de ajutor

Deseori ne ferim ochii de oamenii liberi de pe străzi pentru că nu suportăm suferinţa de lângă noi sau doar pentru că este mai uşor să negăm evidenţa. Ne deranjează, i-am vrea spălaţi, mai puţin rugători, mai bine îmbrăcaţi, însă prea puțini dintre noi le întind acestor oameni o mână de ajutor. Le spunem „vagabonzi”, „homleşi”, „persoane fără adăpost” şi formează o categorie socială aparte, defavorizată şi marginalizată.


O masă caldă poate fi Raiul pentru unii



La nivel european se estimează că sunt aproximativ 11 milioane de persoane fără adăpost, cu precizarea că în unele ţări, precum Germania sau Irlanda, fenomenul a explodat pur şi simplu. Potrivit studiului care datează din 2018, cifrele în creştere sunt cauzate de „absenţa unei politici globale de luptă împotriva fenomenului persoanelor fără adăpost, a exploziei preţurilor la locuinţe şi a creşterii inegalităţilor”.


Oamenii au ajuns în stradă din diferite motive, unii în urma divorţurilor, a conflictelor familiale sau a unor boli care i-au îndepărtat de familie (au fost abandonaţi), alţii după ce şi-au pierdut locuinţa pentru că nu au mai avut bani pentru plata întreţinerii ori a chiriei. Unii, ca urmare a viciilor sau pentru că pur şi simplu nu vor să muncească. Însă, în această ultimă categorie, spun sociologii, se încadrează foarte puţine persoane.


Indiferent care sunt cauzele care i-au aruncat în tumultul străzilor, ei au nevoie de ajutor.


În special în anotimul rece, o masă caldă i-ar ajuta pe sărmani să îndure mai uşor piedicile vieţii. Adesea aceștia au adicții, iar noi îi judecăm.


Numărul persoanelor fără adăpost este în creştere la nivel naţional, în Capitală estimându-se că sunt aproximativ 5.000 de oameni ai străzii, reprezentând o treime din numărul total, iar mulţi dintre ei ajung în această situaţie din cauza bolilor psihice, potrivit estimărilor făcute de Samusocial.


Samusocial din România (Serviciul de Ajutor Mobil de Urgenţă Socială) este o organizaţie neguvernamentală care, din 2004, asigură intervenţie de urgenţă persoanelor reduse la stadiul de simplă supravieţuire.


Specialiştii au stabilit că persoanele adulte fără adăpost cu probleme psihice sunt de două tipuri, respectiv cele care ajung în stradă din cauza afecţiunii de care suferă şi cele care se îmbolnăvesc din cauza vieţii în stradă.

Cei care ajung în stradă din cauza bolii psihice constituie majoritatea (56 la sută din totalul persoanelor adulte fără adăpost cu afecţiuni psihice) şi suferă de boli precum: schizofrenie, tulburări de personalitate, diferite grade de retard şi consum de alcool. Schizofrenia este prezentă la 16 la sută dintre oamenii străzii cu afecţiuni psihice, iar cea mai frecventă formă de schizofrenie este cea paranoidă (nouă la sută).


“Pacienţii cu retard mental (13 la sută) ajung în stradă deoarece, cei mai mulţi dintre ei, nu pot supravieţui în societate fără un ajutor din partea familiei, ajutor pe care nu îl primesc, familiile abandonându-i. Alcoolul reprezintă un factor organic distructiv, consumul cronic, abuziv ducând la psihopatizarea caracterului, cu pierderea abilităţilor, sărăcirea aptitudinilor şi deteriorarea preciziei de realizare a activităţilor, alcoolul în sine fiind un viciu şi generând o stare psihopatoidă care, în timp, se complică atât somatic (hepatopatie cronică, anemie toxic carenţială, gastrită cronică), cât şi psihic, cu stări confuzionale şi epilepsie secundară", se arată în studiu.


Cei care se îmbolnăvesc din cauza vieţii în stradă reprezintă 27 la sută din total şi suferă de diferite forme de depresie, tulburări anxioase, insomnie şi alcoolism.


Cea mai frecventă formă de depresie este cea reactivă (16 la sută). Starea acestor pacienţi poate fi ameliorată cu tratament adecvat, dar, de cele mai multe ori, se remite abia după ce se realizează primii paşi spre reintegrarea în societate, şi anume întocmirea actelor pierdute sau expirate, primirea într-un adăpost şi găsirea unui loc de muncă. Tulburările anxioase sunt destul de rare în rândul acestor persoane (3%) şi reprezintă o fază adaptativă faţă de noua condiţie socială. Ele pot fi însoţite de reacţii neurovegetative şi, uneori, depresive, cu tendinţe suicidare", se mai arată în studiu.


În aceste condiţii, organizaţia neguvernamentală propune dezvoltarea unui serviciu comunitar complex de integrare a adulţilor cu probleme de sănătate mintală (echipe mobile, centre socio-medicale, centre sociale de terapie ocupaţională, ateliere de reinserţie), centrat pe nevoile acestora şi advocacy pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, pentru conştientizarea membrilor comunităţii asupra problemelor pe care aceştia le au, pentru schimbarea atitudinii şi mentalităţii.


Așa că, în urma studiului de mai sus, vă rog să vă gândiți la toate aceste lucruri înainte de a-i judeca și de a spune: “Preferă să înfrunte gerul, apelând la mila publică” sau “prea puțini pot fi convinși să lase viața pe stradă.” Acești oameni au nevoie de înțelegere, bunătate și consiliere psihologică.


Alexandra Catrinel Ghițescu



109 afișare0 comentariu