Despre viața în carantină, cu Hurezan Raluca, mamă și profesor


Cu gândul la oameni de acțiune, oameni visători, oameni care ne dau speranțe, oameni care aduc frumosul pe lume și în contextul zilelor de izolare impuse pe fondul pandemiei COVID -19, vă prezentăm jurnalul de carantină, al profesionistului, profesor de științe socio-umane de la Liceul Teoretic ,,Emil Racoviță” din Baia Mare, Hurezan Raluca.



Astăzi am ales să prezentăm profesionistul Hurezan Raluca din punctul de vedere al omului și mamei, pentru că suntem într-un moment în care avem oportunitatea de a învăța să petrecem timp unii cu alții. Chiar dacă suntem ființe sociale, felul în care mintea noastră s-a dezvoltat a făcut să ne focalizăm mai mult pentru a obține lucruri, motiv pentru care stăm mai mult timp la serviciu, ne petrecem mai mult timp cu alți oameni decât cu familia noastră.



,,Dacă voi dezvolta o traumă, va fi din cauza acestei întrebări: Ce mâncăm azi?

Norocul meu este ca mă trezesc foarte devreme și savurez vreo 2 ore în liniște cafeaua. Apoi se declanșează taifunul: ce mâncăm bun la micul dejun? Ce ne faci bun azi la prânz? La ce te-ai gândit că mâncăm la cină? Ceva dulce ne faci și nouă?


Prima săptămână de carantină a debutat cu o curățenie generală. Arăta livingul de zici că scoteam apartamentul la vânzare. Un mirositor nou de vanilie, agățat discret într-un colț, un betișor parfumat aprins din când în când, plus tămâierea cu adaos de miros de ceva ulei esențial. Era atmosferă perfectă de stat la șuetă cu un pahar de vin sau o cafea pe colțarul nou, piesa de rezistență a livingului.



Dar....s-a declanșat starea de urgență în țară! Asta a declanșat poftă de mâncare și " mi-e foaaaameee" a devenit sloganul zilei.

A doua săptămână de carantină: la noi miroase ca la Vamă :))) în vremurile bune! Ciorbite, tocănițe, 10 tipuri de fasole de post, ceapă, condimente.....s-a dus liniștea cafenelei. De la 7 și până la 21 zdrăngăne vasele și bolborosesc oalele vesele pe foc.” mărturisește profesorul Hurezan Raluca într-un limbaj care ne descretește frunțile și ne face să privim lucrurile cu speranță și bucurie.


Alexandra GHIȚESCU

511 afișare