De la întuneric la lumină alături de Oana, supraviețuitoare Colectiv. Viața merge mai departe!
În fatidica noapte de 30 octombrie 2015, piteşteanca Oana s-a aflat printre sutele de tineri veniţi să-şi petreacă o seară frumoasă de vineri la un concert rock în Colectiv. În câteva zeci de secunde, clubul bucureştean a fost mistuit de flăcări, iar zeci de tineri care se aflau în interior şi-au găsit sfârşitul. Printre ei şi Adrian, iubitul Oanei. După tragedie, viaţa Oanei a atârnat de un fir de păr, fiind salvată după ce a fost transferată în străinătate. Au trecut 5 ani, iar trupul şi sufletul său poartă răni adânci, însă ceea ce este mai important este faptul că Oana a reuşit să îşi recâştige încrederea şi dorinţa de a trăi.
Oana este omul care demonstrează că orice s-ar întâmpla, viața merge mai departe și încercările prin care treci devin, în cele din urmă, o motivație pentru a fi cea mai bună versiune a ta zi după zi.
“Uitându-mă în urmă, am crescut intelectual, spiritual și fizic de la lună la lună, de la an la an și sunt mândră de asta” adaugă Oana.
În contextul împlinirii a 5 ani de la tragedia de la Colectiv, Oana subliniază câteva idei pe care ea și le-a format ca filosofie de viață și care nu aderă la ideea generală de milă.
”1. Aleg să mă concentrez pe ceea ce pot schimba în loc să mă obsedez cu lucrurile care sunt în afara puterilor mele. —> Deși am suferit enorm NU regret absolut deloc ceea ce mi s-a întâmplat. Și spun acest lucru deoarece sunt conștientă că deși sunt capabilă să fac absolut tot ceea ce îmi propun în viață, unul dintre lucrurile care va rămâne mereu imposibil este să dau timpul înapoi.
2. Niciun lucru rău și dureros care ți se întâmplă în această viață NU te definește! TE FORMEAZĂ ca om, ca și caracter, dar nicidecum NU te definește.
3. Asta este ceva ce cred că am repetat în nenumărate rânduri: Cum te privești tu, modul în care te vezi tu pe tine ca om, dictează în proporție de 90% modul în care te privesc și te percep și cei din jur.
4. Este OK să suferi, este OK să fii în depresie, este OK să nu fii mereu puternic. —> Concepția despre putere în ziua de astăzi este una total greșită. Ne învățăm copiii că nu trebuie să arate slăbiciune deoarece există oameni care pot profita de asta. Învățăm bărbații că nu trebuie să sufere și nu trebuie să arate ce simt deoarece ei sunt stâlpul unei familii, al unei relații, al societății și slăbiciunea este pentru femei. Vedem o persoană care plânge, care suferă și în loc să-i validăm sentimentele, ce zicem?! Nu mai plânge, de ce suferi ca proasta, băieții nu trebuie să plângă, treci mai repede peste că ai trecut tu prin lucruri mai grave, ești puternic/ă, scutură-te odată. NU AM DESTULE CUVINTE să subliniez CÂT DE GREȘITĂ ESTE ACEASTĂ ATITUDINE pe care mulți o consideră ca fiind ajutătoare. În loc să facem aceste lucruri am putea să spunem: este OK să plângi, ești îndreptățit/ă să suferi, este ok să-ți exprimi sentimentele. Am citit un studiu care spunea că orice durere o simți 12 minute, restul este doar îndârjirea cu care ții tu de acel subiect. Doar gândiți-vă cât de mult am putea să ne scurtăm durerea dacă doar ne-am valida propriile sentimentele și ne-am permite să simțim iubirea, suferința, trădarea, tristețea etc., în loc să ne punem masca și să ne îngropăm sentimentele.
5. A fi handicapat NU este o insultă și NU este un minus. —>Bună, mă numesc Oana, am 32 de ani și sufăr de un handicap grad I. Nu îmi este rușine de acest lucru și nu mă consider mai prejos sau mai presus de nimeni.
O să închei prin a spune că detest cu ardoare expresia: ești o eroină. DEX-ul definește EROUL ca fiind ‘Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional ÎN RĂZBOAIE, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă.’ Cu toată dragostea din lume vă spun că eu am fost în acel club să ascult muzică bună, să dansez, să mă distrez cu prietenii. Nu consider că asta sau nenorocirea prin care am trecut mă fac să fiu vreun erou.
Și de altfel nimic din ce s-a întâmplat în acea seară nu mă definește pe mine, persoana, sufletul, femeia care poartă numele de Oana.”
Alexandra Ghițescu