De când alerg după Dumnezeu, mulți au rămas în urma mea
Este dezgustător să descoperi că oamenii sunt altfel decât par. În ultima perioadă am tot trăit astfel de momente…
Oamenii ne dezamăgesc… cu cât îi descopăr mai mult, cu atât Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu.
În general, aveam încredere ușor în oameni, însă am pierdut acest obicei de curând.
Am auzit și am văzut oameni bârfindu-mă, oameni care îmi făceau parte din suflet… aceiași oameni m-au denigrat și m-au jignit… dar niciunul în față.
Apreciez mai mult sinceritatea, chiar dacă este una crudă, decât o prefăcătorie lingușitoare.
Deși am iertat, nu-i mai pot iubi la fel. Nu mai am încredere… aproape că nu mai aveam încredere în nimeni. Nu pot fi caldă cu un om după ce îmi răcește sufletul cu dezamăgiri, deși duhovnicul meu mă învață să și iert, dar să și uit.
Dumnezeu a schimbat multe în viața mea de când Îi sunt mai aproape. Mi-a scos în cale prieteni de nădejde… și a eliminat din viața mea pe cine a trebuit.
Cândva, un călugăr mi-a spus că multe se vor schimba dacă am să mențin această cale… mulți mă vor părăsi, puțini vor rămâne. Așa s-a întâmplat.
Am fost judecată pentru ceea ce scriu, pentru ceea ce cred, pentru ceea ce fac… am fost judecată nu doar de oameni care nu mă cunosc (ei măcar au o scuză), ci de persoane apropiate, în fața cărora mi-am deschis sufletul.
Mi-am dat seama că pentru aceste persoane credința reprezintă altceva și am ales… să tac o perioadă. Nu oricine poate înțelege ce este, de fapt, credința…
Credința înseamnă și sinceritate, dreptate, adevăr, toate înfăptuite cu dragoste!
În general, o prietenie fără toate acestea nu poate exista… indiferent că-i o prietenie cu un om sau cu Dumnezeu.
Dumnezeu are un fel al Lui de a-ți arăta Calea. În cazul meu, Calea a fost să înțeleg că… mulți mă vor părăsi cât timp fac ceea ce este bine…
M-au părăsit oameni dragi pentru că nu m-au putut opri din a face bine.
Unii m-au părăsit pentru că n-am mai făcut ce-i rău.
Alții… pentru că nu au vrut să mă înțeleagă.
Dumnezeu nu m-a părăsit. Chiar m-a adus mai aproape de El!
Dar eu am înțeles ce trebuia.
M-au părăsit oameni cărora nu le-am greșit, dar nu m-a părăsit Dumnezeu, căruia îi greșesc tot timpul!
De când alerg după Dumnezeu, mulți au rămas în urma mea… lăsându-mă singură…
Un articol scris de Natalia LORENA