În dialog cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului - Despre milostenie

Actualizată în: Apr. 11


Un ierarh evlavios, harnic, răbdător, mărturisitor și slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, așa l-am putea descrie pe ÎnaltPreasfințitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.



În aceste vremuri, slujește zilnic dimineața și în miez de noapte, cu multă osteneală şi zel misionar, în Catedrala ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Constanța.


Cu multă bunătate și dărnicie părintească, răspunde oricărui om în nevoie, răspândind în jurul său lumină. La fel a răspuns și întrebării mele: Ce folos au milostenia și rugăciunea?


,,Milostenia este semnul cel mai clar al dragostei noastre față de semeni. Nu se poate concepe dragoste față de semeni fără milostenie. Există nu numai milostenie materială, ci și milostenie spirituală. Morala creștină cuprinde în sine faptele milosteniei spirituale, care de multe ori sunt mai necesare decât cele ale milosteniei materiale. Chiar la această se referă Apostolul când zice ,,Dacă un om este rătăcit și cineva îl întoarce de la rătăcirea căii lui se va mântui din moarte și își va acoperi mulțime de păcate" a subliniat ierarhul.


Preasfințitul Părinte explică în continuare foarte frumos ,,Este un soi de milostenie să ajuți pe cineva când este rătăcit, când este derutat, când este într-o încurcătură. Exemplele din Viețile Sfinților, Pateric, copleșesc prin această milostenie. Iată a fost trimis marele Pustnic Pafnutie să ia exemplu de la tâlhar. Tâlharul i-a spus numai rele, iar acesta l-a întrebat <<Și totuși n-ai făcut ceva bun?>> Și i-a spus 2 lucruri: cum a condus acasă o fată în pustie pentru că 9 tâlhari au vrut să o nesocotească și cum a ajutat o femeie al cărui bărbat a avut foarte multe datorii, pentru această pricină fiind închis, iar tâlharul pentru că a avut bani a răscumpărat bărbatul acelei femei. Și atunci, pentru că tâlharul era fluierar, Pafnutie i-a spus <<Caută să înveți cântări duhovnicești.>> Și a luat hotărârea să nu mai aibă alte preocupări decât cele duhovnicești. A trezit în acel tâlhar conștiința. A mai trăit 3 ani în căință și în cântări duhovnicești și s-a mântuit. "


Ierahul concluzionează înțelept ,,a învățat și pustnicul că orice om cât de pierdut ar fi mai are în el o valoare. Și orice om are o valoare. De aceea trebuie să ajutăm orice om, nu să spunem <<Acesta este pierdut cu totul, nu avem ce să-i mai facem>>. Să scoatem din adâncul de jos orice om căzut în păcat, în nepăsare, în lenevire. Și aceasta este o milostenie spirituală care ajută foarte mult sufletului nostru."



,,Nimic nu este mai de folos decât să iubim, să ajutăm, să fim mereu la datoria la care ne cheamă Dumnezeu! Să ne îndreptăm către Dumnezeu și Dumnezeu se îndreptează către noi. Niciodată nu facem pași către Dumnezeu, să nu vină și Dumnezeu în întâmpinarea noastră. De câte ori ne întoarcem la Dumnezeu, acea cale este cale de aur, de lumină, de mântuire. De câte ori rătăcim de la Dumnezeu, ne lenevim, cădem în nepăsare suntem pe calea pierzării. Calea lui Dumnezeu este cu suiș, cu efort, cu osteneală, cu concentrare, cu dragoste, cu bucurie, cu nevoință, cu credință. Calea spre cele de jos, adevărat este ușoară. Îți ajunge să te lenevești, să cazi în nepăsare, să cazi în deznădejde și te-ai dus! Să fugiți de aceste păcate, al indiferentismului, al nepăsării, al lipsei de religiozitate. Când nu avem religiozitate începem să murim. Fără Dumnezeu nu avem valoare! Noi am fost hărăziți să fim purtători de Dumnezeu, purtători de Hristos, de aceea ne numim creștini! Să-l luăm pe Hristos mai intens în viața noastră, în rugăciunea noastră, în nădejdea noastră, în credința noastră. Rămâneți cu Dumnezeu! Rămâneți în slujbă, rămâneți în rugăciune! Vă aștept oricând la dialog!", a încheiat ÎnaltPreasfințitul Teodosie, ierarhul râvnitor, gata să sară oricând în ajutorul credincioșilor, prin sfat duhovnicesc.


Alexandra GHIȚESCU


248 afișare